Dioxid de uraniu

Structura chimică
Pastilă de dioxid de uraniu, utilizată drept combustibil nuclear

Dioxidul de uraniu (UO2) este o substanță chimică radioactivă, cu aspectul unui praf brun-negricios și cristalin, găsită în general în minereul uraninit. Acest oxid este folosit drept combustibil în reactori nucleari. Înainte de 1960, era utilizat drept pigment galben sau negru în fabricarea sticlei și ceramicii colorate.

Obținerea

Se poate obține prin reacția:

UO3 + H2 → UO2 + H2O la temperatura de 700 °C (970 K)

Însă în vederea obținerii dioxidului de uraniu în cantitățile necesare pentru producerea de curent electric în cadrul unei centrale nucleare, se folosește hexafluorură de uraniu (UF6). Sunt posibile mai multe reacții, una fiind:

UF6 + 2H2O + H2 → UO2 + 6HF

Această metodă are avantajul că nu creează produși secundari cu conținut de uraniu, care ar impune măsuri de siguranță și costuri suplimentare.

Toxicitate

Prin radioactivitatea sa, dioxidul de uraniu este foarte toxic, atât pentru om cât și pentru mediul înconjurător. Este cunoscut a fi absorbit la nivelul plămânilor prin fagocitoză.[1]

Referințe

  1. ^ en Principles of Biochemical Toxicology. Timbrell, John. PA 2008 ISBN 0-8493-7302-6


v  d  m
Oxizi
Valențe variate
Tetroxid de stibiu (Sb2O4) • Oxid de cobalt (II,III) (Co3O4) • Oxid de fier (II,III) (Fe3O4) • Tetroxid de plumb (Pb3O4) • Suboxid de carbon (C3O2) • Oxid de mangan (II,III) (Mn3O4) • Oxid de argint (I,III) (AgO)
Starea de oxidare -1
Starea de oxidare +1
Oxid de cesiu (Cs2O) • Oxid de cupru (I) (Cu2O) • Monoxid de dicarbon (C2O) • Monoxid de diclor (Cl2O) • Oxid de litiu (Li2O) • Oxid de potasiu (K2O) • Oxid de rubidiu (Rb2O) • Oxid de argint (I) (Ag2O) • Oxid de taliu (I) (Tl2O) • Oxid de sodiu (Na2O) • Apă (H2O)
Starea de oxidare +2
Monoxid de aluminiu (AlO) • Oxid de bariu (BaO) • Oxid de beriliu (BeO) • Oxid de cadmiu (CdO) • Oxid de calciu (CaO) • Monoxid de carbon (CO) • Oxid de crom (II) (CrO) • Oxid de cobalt (II) (CoO) • Oxid de cupru (II) (CuO) • Oxid de fier (II) (FeO) • Oxid de plumb (II) (PbO) • Oxid de magneziu (MgO) • Oxid de mercur (II) (HgO) • Oxid de nichel (II) (NiO) • Monoxid de azot (NO) • Oxid de paladiu (II) (PdO) • Oxid de stronțiu (SrO) • Monoxid de sulf (SO) • Oxid de staniu (II) (SnO) • Oxid de titan (II) (TiO) • Oxid de vanadiu (II) (VO) • Oxid de zinc (ZnO)
Starea de oxidare +3
Oxid de aluminiu (Al2O3) • Trioxid de stibiu (Sb2O3) • Trioxid de arsen (As2O3) • Oxid de bismut (Bi2O3) • Trioxid de bor (B2O3) • Oxid de crom (III) (Cr2O3) • Trioxid de azot (N2O3) • Oxid de erbiu (III) (Er2O3) • Oxid de gadoliniu (III) (Gd2O3) • Oxid de galiu (III) (Ga2O3) • Oxid de holmiu (III) (Ho2O3) • Oxid de indiu (III) (In2O3) • Oxid de fier (III) (Fe2O3) • Oxid de lantan (III) (La2O3) • Oxid de lutețiu (III) (Lu2O3) • Oxid de nichel (III) (Ni2O3) • Trioxid de fosfor (P2O3) • Oxid de promețiu (III) (Pm2O3) • Oxid de rodiu (III) (Rh2O3) • Oxid de samariu (III) (Sm2O3) • Oxid de scandiu (III) (Sc2O3) • Oxid de terbiu (III) (Tb2O3) • Oxid de taliu (III)Tl (2O3) • Oxid de tuliu (III) (Tm2O3) • Oxid de titan (III) (Ti2O3) • Oxid de volfram (III) (W2O3) • Oxid de vanadiu (III) (V2O3) • Oxid de yterbiu (Yb2O3) • Oxid de ytriu (Y2O3) • Oxid de praseodim (III) (Pr2O3)
Starea de oxidare +4
Dioxid de carbon (CO2) • Trioxid de carbon (CO3) • Oxid de ceriu (IV) (CeO2) • Dioxid de clor (ClO2) • Oxid de crom (IV) (CrO2) • Tetroxid de azot (N2O4) • Dioxid de germaniu (GeO2) • Oxid de hafniu (IV) (HfO2) • Oxid de plumb (IV) (PbO2) • Oxid de mangan (IV) (MnO2) • Dioxid de azot (NO2) • Dioxid de plutoniu (PuO2) • Oxid de rodiu (IV) (RhO2) • Oxid de ruteniu (IV) (RuO2) • Dioxid de seleniu (SeO2) • Dioxid de siliciu (SiO2) • Dioxid de sulf (SO2) • Dioxid de telur (TeO2) • Dioxid de thoriu (ThO2) • Dioxid de staniu (SnO2) • Dioxid de titan (TiO2) • Oxid de wolfram (IV) (WO2) • Dioxid de uraniu (UO2) • Oxid de vanadiu (IV) (VO2) • Dioxid de zirconiu (ZrO2)
Starea de oxidare +5
• Pentoxid de stibiu (Sb2O5) • Pentoxid de arsen (As2O5) • Pentoxid de diazot (N2O5) • Pentoxid de niobiu (Nb2O5) • Pentoxid de fosfor (P2O5) • Pentoxid de tantal (Ta2O5) • Oxid de vanadiu (V) (V2O5)
Starea de oxidare +6
Trioxid de crom (CrO3) • Trioxid de molibden (MoO3) • Trioxid de reniu (ReO3) • Trioxid de seleniu (SeO3) • Trioxid de sulf (SO3) • Trioxid de telur (TeO3) • Trioxid de wolfram (WO3) • Trioxid de uraniu (UO3) • Trioxid de xenon (XeO3)
Starea de oxidare +7
Heptoxid de diclor (Cl2O7) • Oxid de mangan (VII) (Mn2O7) • Oxid de reniu (VII) (Re2O7) • Oxid de technețiu (VII) (Tc2O7)
Starea de oxidare +8
Tetroxid de osmiu (OsO4) • Tetroxid de ruteniu (RuO4) • Tetroxid de xenon (XeO4) • Tetroxid de iridiu (IrO4) • Tetroxid de hasiu (HsO4)
Altele

Superoxid · Peroxid · Oxocarbon · Suboxidă · Oxianion · Ozonuri ·

Oxizii sunt sortați după stările de oxidare ale elementului
Categorie:Oxizi
 Acest articol despre un oxid este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.