Cultura Boian

Acest articol nu are introducere cu explicația scurtă a subiectului sau introducerea existentă este prea scurtă. Puteți să o adăugați sau să o extindeți.
Acest articol sau secțiune are nevoie de actualizare.
Unele părți din acest articol sau secțiune au fost identificate ca nemaifiind de actualitate.
Vă rugăm să actualizați acest articol introducând evenimente recente și eliminați acest format după aceea. Informații suplimentare se pot găsi pe pagina de discuții.
Arealul de răspândire a Culturii Boian în România
Europa în neoliticul mijlociu. Cultura Boian este marcată cu galben

Numele culturii provine de la prima așezare descoperită pe o insulă a lacului Boian în sudul provinciei românești Muntenia, în valea Dunării.

Datare

Vas aparținând culturii

Cultură a neoliticului mijlociu și recent în parte contemporană cu cultura Hamangia și împărțită în patru etape; ultima, numită Spanțov, datează din prima jumătate a mileniului V î.H.

Cultura Boian precede cultura Gumelnița și datează din epoca neolitică, iar primele fragmente de tip Boian au fost descoperite de G. Westen în anul 1867, cu prilejul săpăturilor efectuate în apropiere de satul Brăduț din județul Brașov.[1]

Astfel a început prima perioadă din istoria cercetărilor referitoare la cultura Boian, care s-a încheiat în 1923 când au fost descoperite (de Radu Vulpe și Vladimir Dumitrescu) așezarea Boian A.[2]

Situare geografică

Acoperă o zonă geografică destul de restrânsă în timpul etapei timpurii (Muntenia), apoi teritoriul se extinde mai ales în direcția Mării Negre, până la a suprapune aria culturii Hamangia în Dobrogea. Cultura este cunoscută în Bulgaria sub numele de Marița.[3]

Locuirea

La început, așezările sunt destul de modeste, situate pe terase și în văi. În etapele dezvoltate, locuirea succesivă pe același loc și în așezări mai bine organizate, uneori fortificate, a dat naștere tell-urilor care au fost foarte frecvent reocupate în timpul culturii Gumelnița.

Producția materială caracteristică

Ceramica este decorată cu motive geometrice realizate excizie și încrustație cu pastă albă; au fost descoperite și câteva obiecte din aramă, produse în fazele târzii. Rituri funerare : Inhumația în poziție chircită este modul privilegiat de înmormântare.

Referințe și note

  1. ^ Eugen Comșa, Istoria comunităților culturii Boian, Editura Academiei, București, 1974, p.9
  2. ^ Sterian Ana, Cultura Boian, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2010 la [1]
  3. ^ France - Le ministère de la culture et de la communication, Cultura Boian la [2] Arhivat în , la Wayback Machine.

Bibliografie

  • Citeva date despre ritul funerar al culturii Boian, Eugen Comșa, 1958
  • Istoria comunităților culturii Boian, Eugen Comșa, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1974